Gabriela Alexandru

Mama Gabrielei, un exemplu de curaj și tărie

A venit pe lume în urmă cu 18 ani și jumătate, un copil dorit, așteptat cu multă dragoste. În timpul sarcinii nu au fost probleme, totul părea în regulă, copilul se mișca normal. Totul a fost bine până la varsta de 11 luni , atunci când au aparut mici semne de întrebare privind deplasarea. Gabriela mergea ușor legănat, numai pe lângă pereți și mobilă, niciodată fără să caute sprijin.

De la o vârstă fragedă au început investigațiile medicale, iar la început s-a presupus un ușor retard motor care se va putea recupera în timp. Biopsia musculară a arătat o lipsă de gama sarcoglicani în cadrul unei distrofii musculare. În această afecțiune este foarte important să ai grijă de menținerea musculaturii, a stării emoționale.

Acupunctura, homeopatia au fost de mult ajutor, cu rezultate apreciabile. Testele medicale au fost mereu în limite normale, fără modificări. La varsta de 7 ani, o viroza a adus-o în comă de gradul 4, cu stop cardio-respirator, intubată timp de 1 lună și jumatate în spitalul “Grigore Alexandrescu”. Medicii nu i-au dat prea mari șanse, dar a luptat cu boala și și-a revenit surprinzător, reluându-și funcția respiratorie și mersul.

Școala a ocupat un rol benefic în dezvoltarea ei, în relațiile de socializare, și fiind o fire prietenoasă, și-a făcut multe prietene care o caută și în prezent. Un alt ajutor a avut prin apiterapie, veninul din înțepătură de albină, miere, propolis, lăptișor de matcă, polen, toate acestea au întarit-o din punct de vedere imunitar timp de 8 ani.

În anul 2012, în urma morții bunicului ei, a emoțiilor provocate de evaluarea națională pentru intrarea la liceu, starea de sănătate a fost afectată. Contactarea unei viroze puternice a țintuit-o la pat. A fost efectuată o traheotomie pentru a suplini funcția respiratorie. A fost o perioadă foarte grea, cu multă luptă din partea ei și după alte 7 luni și-a revenit și nu a mai fost nevoie de ventilație mecanică. Un an de stat la pat i-a deformat coloana și nu mai poate merge.

Ceea ce vreau să arăt este că un părinte, sau părinții, trebuie să aibă multă tărie să poată face față tuturor problemelor și să susțină și copilul. Costurile pe are le implică gestionarea bolii, nevoile personale ale copilului depășesc cu mult salariul minim pe economie .

Gabriela ne împărtășește visurile ei

“Bună, eu sunt Gabi, vă spun tuturor celor ce citiți rândurile scrise de mama mea, sau treceți prin ceva asemănător cu mine, să nu vă lăsați, să luptați, să aveți încredere în Bunul Dumnezeu, în înțelegerea celor din jur, în speranța că va fi mai bine. Mi-ar plăcea să pot să termin liceul, să fac o facultate, să devin designer vestimentar.

Dacă s-ar putea să se găsească medici care să mă poată ajuta în recuperarea poziției coloanei, a mersului, măcar așa cum eram când mergeam însoțită de mama peste tot. Marea mea bucurie ar fi sa am un laptop, pentru a putea coresponda cu profesorii liceului și un cățelus care să-mi bucure sufletul cu ghidușiile lui! Cei care sunt sănătoși să prețuiască ce au! ”